Noaptea groaznică a morții


In noaptea groaznică a morții rele.
Cand priveai la luna cu ultimul cuvânt.
Si-ti picurau din ochi lacrimi până la stele.
Cand ti-ai dat c-un strigat ultima suflare,mă-ntreb:tăticul meu oare te-a durut?

Te-a durut durerea ce-ar fi putut sa doară?.
Te-a durut o jale sau un dor adânc?.
C-ai plecat din lume cu o grea povară.
C-ai plecat la ceruri poate prea curând.

Si de-acolo tata încă te mai doare.
Te dor atâtea lucruri ce nu le-ai facut.
Te doare ca ai trăit cu nepăsare.
Ca ti-ai distrus speranțe infiripate-n gând.

Dac-ai putea din ceruri sa cobori,pe cărări de stele.
Te-ai preface-n ploaie sau in vânt.
Sa-mi soptesti in noapte,basme cu zâne si castele.
Sa ma strângi in brațe cu sufletul plângând.



0 Comentarii

La această poezie nu au fost adăugate comentarii, fii primul!

Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!