Contradictoriu


Timpul s-a scurs in nestire, tu ai ramas in sufletul meu! Norii trec peste mine, lasandu-ma in umbra lor, precum ai facut si tu atunci cand ai decis sa pleci! E o toamna calda, dar totodata intr-o contradictie cu sufletul meu rece! Acum ar fi trebuit sa fim fericiti, sa uitam de toate problemele societatii si sa ne lasam intr-un zbor plin de nestire, care sa ne permita sa cunoastem ce este Infinitul. Au trecut patru ani de atunci, eu mai am ecoul vocii, sarutului si caldura trupului tau in inima mea. Preocupata zi de zi de viitorul carierii mele, mereu se strecoara un gand care, involuntar ma trimite la tine. Regreutul e prezent zi de zi, iar sentimentul ca v-om fi impreuna intr-o zi nu dispare, lupt in contradictoriu. Dragostea a fost si este prea puternica! Sper sa citesti intr-o zi randurile acestea! Posibil va fi prea tarziu! Dar vorba aceea " Mai bine mai tarziu, decat niciodata!".




0 Comentarii

La această poezie nu au fost adăugate comentarii, fii primul!

Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!