Regrete și nostalgii (după prietenul dispărut

 
 

Regrete și nostalgii
(după prietenul dispărut)

Clopotele cântă a jale
și plâng viața din care ,
tu ai plecat și ne-ai părăsit.

Cântă viața, ce poate cu bucurie,
veselie și cu mulțumire ai trăit
și plâmg că acum ai plecat în veșnicie
și ne-ai părăsit și sigur nu te mai întorci.

Am vrea să fiu cu sufletul împăcat,
că în cer ai fost primit de Cel ce viață ne-a dat
și-n grădina Sa în Rai, pururea verde și înflorită
ai fost rânduit.

Noi cei rămași, să ne aminti numai de bine
de cei plecați, și să lăsăm deoparte, dacă
în viață au făcut ceva greșit.

Să-i pomenim cu dragoste și să ne amintim
doar clipele plăcute pe care le-am petrecut
cândva împreună în viața noastră
cu plăcere și mulțumire sufletească.

Să cugetăm că cei din morminte,
deși nu aud și nu văd în tăcerea veșniciei,
se tânguiesc și strigă : nu mă uita!, nu mă uita!

Viața este o mică scântee între două goluri
de întuneric : cel înainte de naștere
șii cel de după moarte. Timpul devorează
neobosit și neîncetat uzează viața,
îndreptând-o spre finit.
09-08-2017


 
 
 
 
 

0 Comentarii

La această poezie nu au fost adăugate comentarii, fii primul!

Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!