Noaptea ştie...

de Flav în Poezii de Noapte Bună 0 comentarii

Rătăcesc pierdut dar noaptea
Frământări grele îmi fură,
La fel cum ne fură cartea
Ochii dornici de lectură.

Cu visările veşminte
Real mi-e haină străină,
Mă ghidează doar cuvinte
Ce vor de urât să-mi ţină.

Hotărât mă-ndrept spre locul
Unde-am ars patimi greoaie,
Fum şi scrum respiră focul
Când îl sting cu vers pe foaie.

Jarul ce-a rămas în urmă
Îmi ţine vie chemarea,
Of-uri şi nelinişti curmă
Cum îţi ia tristeţea floarea.

Te zăresc în faţa porţii
Când m-agiţi cu-nfăţişări,
Te rog ieşi din umbra nopţii
Vreau să-ţi fur îmbrăţişări!

Stau cu tine învelit
Aşteptând ziua de mâine,
Mintea iar mi-am păcălit,
Căci ea vrea să ne dezbine.

Sufletul treaz nu-nţelege
Ce e somn în foc de gânduri,
Întuneric să ne lege
Peste timp cu două rânduri!



0 Comentarii

La această poezie nu au fost adăugate comentarii, fii primul!

Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!