Cuvântul urlă tânguindu-și vrerea ,
iar gândurile zac dezordonate,
ca niște păsări fotografiate,
cu aripile măturand durerea.
Consoanele nu se mai pot abține,
evoluează precum puiu-n ou,
sentințele cu silă și ecou,
se scriu în zbor de lacrimi cu aldine .
Sărutul tău formal n-o să mai poată
să-mi dezmorțească geana amorțită,
vei fi doar o trăire..............risipită,
pe care o blamează lumea toată,
Noiembrie în parcuri și-n poet,
pictează-n orizont o nouă taină,
și pleacă preschimbindu-și a sa haină,
să deseneze-n frunze ..........alt portret.
Punct și de la capăt
Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!
5 Comentarii
Intr-adevar sa nu ne pierdem timpul
Dar sa ne facem timp pentru ,,ofranda''
Macar in vers ne-ajuta si-anotimpul
Impinsi de tactul ce ne recomanda
Frumoasa!Ține-o tot asa...îmi vor încânta ochiul! ????
GustavoEl, iti vor incanta ochiul? Ai doar unul?!
Foarte frumos..felicitari!
multumesc...