La noi în livadă...

de Flav în Poezii despre Animale 0 comentarii

Un viermişor într-o livadă
Ce-i drept puţin cam petrecut
Pierduse rândul la decadă
Dar chiar şi-aşa vorbea prea mult

Şi ţopăind ştrengar pe fructe
Fie-ntre noi, se cam târa,
Povestea vrute şi nevrute,
Livada toată-l asculta

Şi dă-i şi-ndrugă, ţine predici,
Făcea aluzii dar defecte,
În propriul sfat rişti să te-mpiedici
Când nucii îi spui castravete.

Mai sărea el pe câte-un măr
Stricându-l că asta-i menirea,
Mai strâmba nas la adevăr,
Bătea la uşă pomenirea!!!

Brusc îl loveşte-nţelepciunea,
Se saltă-n două din picioare,
Pesemne s-a-mplinit minunea
Căci spune scurt:
,,- Măi frăţioare,
Pe mine cine mă mai scapă?
Numele meu îţi spune tot,
Când voi pieri strivit sub talpă
Aceste mere ajung compot!''

Şi cum dădea poveţe stând
În loc de zece tot în două
Se şi trezi frumos zburând
Spre-un cuib ce ieri ţinuse ouă

Dar scapă făr' să savureze
Plăcerea de-a putea privi
Natura vrând să cenzureze
Trecu o talpă şi-l strivi!

Morala:
Dacă eşti viermişor şi simţi nevoia să dai sfaturi gândeşte de două ori înainte să te ridici în picioare!

Versurile sunt dedicate exclusiv nevertebratelor şi mi-am permis să îi desenez personajului principal câteva picioruşe



0 Comentarii

La această poezie nu au fost adăugate comentarii, fii primul!

Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!