De mâine îți promit, toamnă pustie
Cu biciul tău de ploi turbate-n vânt
C-am să te scriu măreț în poezie
Numai s-aduci și-o rază de cuvânt
Nu pierde timpul, mâna-i nemiloasă
Vrea să te-ncondeieze-n fel și chip
Printre prințese ca o zdrențăroasă
Ori ca pe cel mai rânced anotimp
Întoarce-ți azi din vreascuri frunza moartă
În pomul meu de verde infinit
Îmbată-mă cu roșul vin de șoaptă
Să simt că bunătatea-ți nu e mit
Eu recunosc, blajină câteodată
Ne mai cuprinzi c-un braț atins de soare
Și știu...de fapt nu ești tu vinovată
Că-ți văd eu urâciune în purtare
Când mai primesc un dar de dulci cuvinte
Luceferi văd în negrele-ți șiroaie
Căci sufletul e dornic să se-alinte
Și din scânteie crește vâlvătaie
Poți să te-ncrunți la mine-o săptămână
Cu norii somnoroși să-mi dai târcoale...
Dintr-un cuvânt, gustând soare și lună
M-aprind și-ți laud palma de răcoare
Azi și acum, ca zâna veșnic bună
Bagheta-ți veștedă să mă-nsenine
Sub acoperământul gros de brumă
Și-am să te-ntineresc în scris, de mâine !
De mâine...
Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!
5 Comentarii
Atat de dragalase versurile astea, wow! Mi-a placut enorm. :)
Încă-i mai aduceam unele îmbunătățiri când ți-am văzut comentariul ( îmi tot vin idei...dar ma opresc totusi ) , mă bucur mult ca a placut, mă incanta cuvantul care l-ai folosit in descriere "drăgălașe", multumesc !
cu drag :)
Cenuşăreasa? Acelaşi stil, veşminte,
N-a fost pe plac dar n-avea nicio vină,
Tu n-ai bagheta însă ai cuvinte
Să scoţi farmec şi inocenţă la lumină!
Multumesc !