Măști

Avatar of Evvyde Evvy în Poezii Filosofice 0 comentarii

La poalele munților
Crește pădurea
Cresc cearcăne albe
Sub ochii bătrâni.
În măduvă lava
Mai fierbe adânc
Și limbile arse
Rănile-mi mușcă.
Mă doare.
Durerea e tot ce mai am
Și durerea îmi mângîie
Tălpile prinse-n pământ.
Cenușa din oase,
Sună a gol
Cocoașa din spate
Ca o piatră de moară
M-apasă pe umeri
Și mușchii cedează.
Mi-e sufletu-o casă pustie
Ce-o mătură vântul
Singurătatea m-alină
Și-mi stoarce puterea
Când nu mai am timp s-o ascult.
În ochii mei limpezi.
Încătușată rușinea
În hohote plânge
Și nervii treziți
Fac pielea să tremure,
Fiorul ascuns
Cu spinii săi moi
Îmi mângâie
Pumnul de fier.
Se simte pustiul
Ca o lacrimă seacă
Pielea mea-i piele străină
În unghii o prind
Și-ncep a o rupe
Deparcă aș scoate
O mască.



0 Comentarii

La această poezie nu au fost adăugate comentarii, fii primul!

Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!