Din bolta cerului ploua
cu rămăşițele pămanteşti ale îngerilor..
Ieșise luna în cămaşă de noapte,
iar eu aruncam frunze cu inimă...
în ea.
Eram atât de sărac încât..
îmi încheiam haina,
cu greieri.
Aveam o pijama de arlechin,
roasă în genunchi
de atâta așteptare
și un licurici strop de lacrimă
speranță.
Somn usor geană tristă..!
Arle-chin...
Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!
2 Comentarii
Somn uşor geană tristă, peste un ochi ce vede spectacolul lumii cu de toate ale ei, ce apoi sunt transpuse în versuri
dând în final o poezie interesantă...
Felicitări !
Multumesc ...sa fie intrun ceas bun.