Vers pentru trecut

Avatar of Larysade Larysa în Poezii de Dragoste 3 comentarii

Ne-am iubit ca două umbre
Ale unor frici de noi
Tremurate spre niciunde
Și-aruncate înapoi

Uneori în mersul nopții
Eram stele-n rătăciri
Alergând pe cerul vieții
Sortite spre negăsiri...

Ne-am iubit fără rostire
De suflet înfierbântat
Numai gânduri în zidire
Înălțând magic palat

Puf de vise ne-a fost patul
Așternut cu plin de lună
În odaia-mi n-a fost altul
Gândul fără glas să-mi spună

Și-am cuprins gândul acesta
Mângâindu-i nerostirea
Eu corsetul și-a lui vesta
Șfâșiindu-le-n iubire

Tăinuirea dantelată
Din al lui joben cețos
Aruncând vălu-i deodată
Cât colo în lume, jos

Să nu vadă, să nu știe
Nici fărâmă de pământ
Ce cuvântul său îmi scrie
Fără formă de cuvânt

Numai eu cu adorare
De-al iluziei sărut
Să știu sensul de splendoare
Dintr-un vers pentru trecut...




3 Comentarii

  • Avatar of pruteande prutean

    Prima strofă- nemaipomenită!
    A doua-nu am înțeles-o.
    Restul-mi-a plăcut.


  • Avatar of Larysade Larysa

    Cred că vă referiți in special la versul " cu luceferi sinonimi", aveti dreptate, nu e prea potrivită exprimarea asa ca am schimbat întreaga strofă.
    Mulțumesc !


  • Avatar of pruteande prutean

    Da, așa e bine. Multă inspirație!


Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!