Zi mohorâtă

 
 

Azi sunt trist şi toate-s triste,
Dar cum aş putea să fiu
Când nu pare să existe
Decât cerul plumburiu ?

Ceru-acoperit cu nouri
De vreo două zile-l ştiu
Ca în ternele tablouri
Cu ciori şi cu mult pustiu...

Ciori ce croncănesc în stoluri
Prefăcute-n bulgări vii
Pe întinsul de cavouri
Însoţind în zbor stafii .

Stafii ce dispar pierdute
Peste margini de mormânt,
Giulgiuri negre desfăcute
Ce se-nghesuie la rând...

Cum oare s-alung pribege
Toate formele ce sunt,
De decor, se înţelege...
Şi mă pomenesc...râzând !

Chic

 
 
 
 
 

0 Comentarii

La această poezie nu au fost adăugate comentarii, fii primul!

Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!