Afară e sfârşit de toamnă

Avatar of PotlogVladimirde PotlogVladimir în Poezii de Toamnă 0 comentarii



Afară e sfârşit de toamnă
Copacii sunt goi.
Pământul îmi pare ca o vamă
Prin care trec lucruri mai vechi şi mai noi.

Afară e sfârşit de toamnă
O frunză rătăcită bate în geam.
Şi tu citeşti o frumoasă poveste
Despre o prinţesă şi un sultan.

Afară e sfârşit de toamnă
Norii pe cer să adună.
Eu mă întreb cam ironic?
O să plouă sau o să fie furtună.

Afară e sfârşit de toamnă
Dar soarele tot mai încălzeşte,
Pe un copil care aleargă dupa a sa mamă,
Pe o floare care îi mai zâmbeşte.



0 Comentarii

La această poezie nu au fost adăugate comentarii, fii primul!

Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!