Roditorul inimii mele

Avatar of Ocartearsade Ocartearsa în Poezii de Dor 2 comentarii



Deșii nu ai vorbit niciodată , mereu ai rodit fericire in mine , Erai mereu tăcut , și ma asculta-i , pomule oare când plângeam , plângeai?

Rădăcinile sufletelor noastre s-au încâlcit in drum spre un paradis , ferit de furtunile care ne bateau in vis .

Fiind tânăr și neascultător , fugeam mereu din calea gălăgiei , dorind sa petrec timp cu prietenul meu roditor .

Te am in amintire pe acel vărf de deal , curajos și tandru , o natura întruchipată ..
Da cu anii , prieten drag și parte din mine ..
Rădăcina ta a fost tăiată ..

După moartea ta , eram gol și supărat ..
Nu mai aveam prietenul meu drag...
Căci acum vărs amaruri lângă tine ..
Sa te trezești , de ramura te trag ...

Am ales sa apreciez orice prieten de al tau , nu as permite vreodată , ca și ei sa primească destinul tău .









2 Comentarii

  • Avatar of Larysade Larysa

    e trist ca ne mor și copacii...
    versuri pline de emotie, bravo !


  • Avatar of Ocartearsade Ocartearsa

    Mulțumesc frumos !!


Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!