Decembrie în sărbătoare


Decembrie în sărbătoare
Pe străzi se-aud colindătorii,
Eu lângă sobă in odaie
Cu ochii plânși întâmpin zorii!

A trecut timp... dar văd că rana
În suflet a rămas deschisă,
Și mai mereu când vine iarna
Eu tot cu inima închisă!

Copii cântă lângă brad
Primesc cu toții jucării,
Cu fruntea-n palme stau in prag
Eu te aștept...iar tu nu vii!

Bunicule mie dor de tine
Mi-e dor să îmi mai spui povești,
A doua iarnă fără tine
Mi-e greu!; dar știu ca mă privești!

De aș putea întoarce timpul
Măcar o zi și nu mai mult,
Să îmi mai pui măna pe frunte
Să îmi zâmbești doar un minut!

Decembrie in sărbătoare
Va ninge... știu cât de curând,
Dar omul nostru de zăpadă
Și el te plânge... și e mut!

Singură este și bunica,
Și pentru ea Crăciunu-i trist,
Eu știu că nu mai vrea nimica
Tu vino să-i vorbești in vis!




0 Comentarii

La această poezie nu au fost adăugate comentarii, fii primul!

Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!