O rază

Avatar of Viktoryade Viktorya în Poezii de Dor 0 comentarii


Au rămas aceleași anotimpuri,
Pe drumuri vechi cădeau cîte o frunză
Mereu în umbra unui așternut,
Erau doar linii vii pe post de călăuză.
Nu ne mai așteptau cu brațele deschise,
Nici poarta nu mai este o parte din trecut,
Avem o limbă sfîntă pe vechiul legămînt,
Dar nu avem un soare să-mi fie început.



0 Comentarii

La această poezie nu au fost adăugate comentarii, fii primul!

Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!