Niciodată

de Claraz în Poezii de Dor 2 comentarii

Noi n-o să ne mai zărim
Niciodată.
Voi alerga după umbra ta
În această mansardă.
Şi va fi rece ca buzele tale
Ce le-a acoperit pământul
Lopată cu lopată.

Noi nu vom mai bea
Niciodată
Cafeaua cu lapte si rom
Pe măsuta mov din balcon
La fel de mov
Cum sunt si mâinile tale
E dor...e mult dor.

Noi nu vom mai tremura
Niciodată
În aşternuturile calde
La fel de calde
Cum era şi suflarea ta
Pe pleoapele mele albe
Ninse cu fard.

Eu niciodată
Nu te voi mai scoate
Din această criptă veche
Însemnată cu durere.
Îti aprind o lumânare
Şi e timpul pentru adio
Nu-pe curând- pe niciodată.



2 Comentarii

  • Avatar of Larysade Larysa

    Oh ce trist ! Dar și tristețea face parte din viață...


  • de Claraz

    Din păcate, ai dreptate...


Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!