Înainte de sfârșit

Avatar of Mdlinade Mdlina în Poezii despre Mamă 0 comentarii

când am văzut-o ultima dată,
mi-am dat seama că nu are rost să înțeleg
frica ei de a se uita la pozele de acum douăzeci de ani
sau spusele înghițite de lacrimi:
trebuia să mă nasc fără un ochi!
îi crescuse părul,
(un păr atât de des în contrast cu brațele parcă supte de vene)
nimic nu părea să-i provoace suferință.

când am văzut-o ultima dată,
am blestemat-o că nu mi-a avortat sufletul
alături de alte mii de trupuri mici, nedefinite de viață
(dar strigătul meu nu i-a străpuns urechea.)

când am văzut-o ultima dată,
nu a tresărit la mângâierile frunții,
Dumnezeu stătea pe umărul ei,
nu a simțit spaima mea,
nu a văzut cum îmi strecuram nebunia în unghiile ce sufocau carnea ca să ajungă la os.

nu voi încerca să înțeleg
vorbele bolnave ale emisferei sale stângi
& cum și-a pierdut amintirile cu mine în cea dreaptă.
poate, într-o altă viața, îmi va pieptăna părul înainte de culcare &
fuga mea prin casă îi va elibera râsetele.

sunt resturi din tine, mamă & nu sunt eu de vină.



0 Comentarii

La această poezie nu au fost adăugate comentarii, fii primul!

Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!