Adeseori

 
 

Adeseori tu ma priveai
Sub cerul marmorat
Te prefaceai ca ma iubeai
Cu rujul rosu mat.

Si ma lasai sa pic de dor
Pan' la apus de seara
Tu ma credeai nemuritor
Te doare? Ce sa doara?

Tu nu stiai ca te voiam
Pe tine-n loc de o suta
Ma luai in brate, imi ziceai:
- Ca tine sunt o suta!

Ma alintai doar cand voiai
Sa-ti scriu poeme multe
Nu stiu de unde apareai
In valuri crunte, crunte...

Erai copila, nu vedeai
Ca focul arde-n mine
De ce sa ajungi cu mine-n rai
Cand eu sunt neica-nimeni?

 
 
 
 
 

4 Comentarii

  • Mi-a plăcut descrierea acestui tipaj întâlnit destul de des.

     
  • trist ... frumos

     
  • Multumesc pentru apreciere , dl. Prutean. Din pacate, sunt tot mai multi oameni care sunt descrisi prin aceste randuri.

     
  • Artemida, multumesc frumos. Numai ganduri bune!

     

Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!