Poemul așteptării

Avatar of ionzubcode ionzubco în Poezii Dedicate 0 comentarii

Drumuri lungi, noaptea sub coaste,
Orizont, oastea de umbre.
Mai adânc, viselor noastre,
Pasul tău unde să umble?

Peste sufletul din sferă,
Orizonturi, oaste, umbre.
Clipa asta efemeră
Și tăcerile mai sumbre.

Mai apăsătoare noapte,
Ca durerea de picioare.
Mergi pe drumul unor fapte,
Rătăciri sub cerul nopții,

La volan, șoferul care
Te întreabă cum îți merge.
Dialectică negare,
Căci siropul regăsirii

Și durerea ta din carne,
Cade sufletul din soare,
Dar e noapte, nori și dorul,
Când iubita ta, departe,

Când platonic simți fiorul,
Și-o aștepți, și te așteaptă,
Doi nebuni, iubind patetic
Ca sindrom, amorul care

E virtutea unor veacuri
De iubiri apăsătoare.




0 Comentarii

La această poezie nu au fost adăugate comentarii, fii primul!

Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!