Marea tacută

Avatar of Ocartearsade Ocartearsa în Poezii de Dragoste 0 comentarii

Tu vii ca o maree - tăcută şi bizară -
Cu alge destrămate haotic pe nisipuri,
Să-mi lecuieşti durerea cu sarea ta amară.
Eşti sufletul pereche ascuns în alte chipuri!

Te-am căutat în pietre, în puncte cardinale,
În raiuri neumblate de şarpele trădării;
Am înghiţit cu sila otrava lipsei tale
Şi beat de neputinţă m-am dat, pe-un vis, uitării.

Am ars precum chibritul şi m-am jucat cu umbre;
Le-am posedat! Nevrotic, ţipătul lor a ploaie
Şi astăzi mai stârneşte contracţii, gânduri sumbre,
Săracilor cu duhul ce după vânt se-ndoaie.

Tu vii ca o maree, mă înveleşti cu tine...
Sărutul meu fierbinte nu va cunoaşte lege;
Cu crini acoperindu-ţi poemul gleznei fine,
Doar calul meu, sălbatic, prin sânge-o să-ţi alerge..



0 Comentarii

La această poezie nu au fost adăugate comentarii, fii primul!

Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!