tata și bunicul pescuind
și râul care înghițea carnea moartă
aerul fulgerat de țânțari care își transmiteau bolile ereditare ca și familia noastră
spunea bunicul care apoi nu s-a mai întors
de atunci tata mă iubește mai puțin
sau poate nici nu mai simte
în glasul său se aude trecutul mai mult decât prezentul
(tot ceea ce înseamna timpul nostru s-a scufundat adânc în întuneric)
tata s-a mutat unde odată locuia bunicul
în curte totul arată la fel de zece ani
dar pentru el afară nu mai e nimic important
iar râul ăla îi omoră rațiunea
tata și bunicul pescuind
și eu fugind
trădând fără să mă opresc
ascuzându-mă de cine am fost făcută
dar în minte va rămâne întotdeauna bucata de carne moartă de pe marginea râului,
întotdeauna eu suficient de departe de durerea casei
întotdeauna muște în jurul mesei
și tata mâncând în farfuria bunicului.
Genealogie
Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!
0 Comentarii
La această poezie nu au fost adăugate comentarii, fii primul!