Blestemul iubirii depărtate!


Am hotărît să-ți scri.sa vin cu un raspun.sincer am fost mereu,nimic nu te-am ascun.meai scris de amintire nu acuz ca ai plecat te-am vrut pe almeu umăr dar însă eu m-am darîmat.multe probleme am avut și multe le mai am,refuz sa spun cit mie de greu aleg ca sa privesc pe geam...eu zilnic alerg pe drumu fac km dus in tors am invatat de toate vorbesc ca pederost.ma incarunteste timpul ,deja tu nu mai vii eu am rămas la fel aici,pe unde ne vedeam fiind copii.as vre sa fim din nou,un noi ear in preuna ce face tu ca sa ramîi sa nu mai pleci într-una?Mereu spunem cu frica te rog ca sa ramî iubire astăzi plec revin iarăși pe întî.mereu plecai eu rămâneam instrăinat tu te lu ai cu studiile eu îmi ziceam ea m-a uita.aii!!! a trecut un an e frig afara ploua și eu nu te mai am.nu te acuz eu cu nimic iubire te las in voia sorți dacă așa ai vrut sa fie.eu nici odată n-am plecat mereu am rămas.daca tot vorbeai de cariera eu îți urez succese și îți spun îți țin pumni ca înainte.eu de tot ce am nevoie e de familie nu de oameni străluciți in științe.




0 Comentarii

La această poezie nu au fost adăugate comentarii, fii primul!

Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!