Leagănul meu

 
 


ușoară ca aerul
tânără ca clipa
moleșală duioasă
mă face captiv
înainte de somn
prezentul absent deja
adormit mai de cu seară
imagini cu contururi dizolvate în timp
dinspre viitor spre trecut
mă îmbie
printre ce am cunoscut
printre ce nu au forme
sete și dor
fără de norme
la capătul cărora
mor mă nasc și implor
ochii să mi-i păstreze
în lanul cu holde
să se curățe zbucimul și toate frustrările
din oglinda lor
am nevoie doar de câtevai raze
rămase îmbrățișate
de la nașterea galbenului în spice-
încă un pic verzui
chiar două
să mi le dea așa
îmbrățișările să nu le despice
geamăn
mă încleștez cu ele
ca în sârbă
nu știu de ce plâng și mă bucur
secundele pleacă
eu cer barem o oră
bucuria
în haina blândeței
mă strigă îndelung
am recunoscut-o
mă rup din îmbrățișare și fug
adulmec mângâierea
palmele mamei
unde mergea la culcare lumina
între cute să nască căldura
și rumeneala pâinii
și fereastră la suflet
îmi potrivesc căpătâiul și zâmbetul
îmi acopără temerile
tihna și pacea s-au copt
mă sprigin pe ele și adorm

 
 
 
 
 

0 Comentarii

La această poezie nu au fost adăugate comentarii, fii primul!

Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!