Nu mai gândea, nu mai striga
Nimic nu simţea, nimic nu mai avea,
Stătea, se gândea şi reuşea
Să facă mereu ce îşi dorea.
Trecut-au anii şi-mbătrânea
Lumina parcă îi pălea,
Doar o parte-i mai lipsea
Uitase şi cum se numea.
Îl pândea la colţ moartea
Că trăia nu distingea,
Doar suflarea o mai avea
Aceasta va-nceta şi ea...
Suferinţa
Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!
0 Comentarii
La această poezie nu au fost adăugate comentarii, fii primul!