Deschide poarta mamă...


Deschide poarta mamă, am revenit acasă,
Vreau să-ți văd ființa, la fel de frumoasă
Și vreau, mamă, ca iarna ta
Să nu-ți fi atins părul și nici inima.

Cad haotic frunzele timpului-ngălbenite,
Pictate sub coroana cerului azuriu,
Cad peste a ta casă și-și lasă amprente
Făcând al nostru sat tot mai pustiu…

Venit-am din depărtări, la tine dragă mamă
Cu inima caldă și sufletul cuprins de teamă,
Să-ți ștergi, te rog, lacrima fierbinte a ta,
Revărsată peste obraji, cu colțul de la basma.

Revenind acasă și drumu-mi părea lung
Și tot ce-ntâlneam în cale parcă era cărunt,
Doar poarta și pragul casei au rămas neschimbate
Cuprinse de amintirile timpului măcinate…

Cu a mea privire blândă, mamă, te modelez
Iar, prin ploaia lacrimilor tale, eu dansez,
Dansez… pentru a alunga cât mai departe
Lacrimile și suspinele ce-n inima ta au fost adunate.

Dragă mamă, aruncă-ți a ta privire spre poartă,
Din depărtare, se vede o umbră pictată
Venind cu o năframă-n mână, din buzunar scoasă,
Deschide poarta mamă, am revenit acasă…

Dragă mamă, să-ți ierți copilul ce-n lumea mare a plecat,
Poate în miez de noapte, stă la colț de stradă neajutorat.
De v-a veni acasă, tu să-l aștepți cu drag,
Căci… de tine, la sigur nicicând nu a uitat…



0 Comentarii

La această poezie nu au fost adăugate comentarii, fii primul!

Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!