Mergi cu bine

de Claraz în Poezii de Rămas Bun 0 comentarii

Te-am revăzut pe-același drum
Cu cireșii infloriti,
Cu aceleași bănci din lemn de nuc
Cu batrâneii părăsiți...

Desi erau aceiași ochi
Ce mă priveau ca și atunci
Nu mai puteai sa mă intorci
Nu mai puteai să mă îndrumi.

Eu te priveam de astă dată
Ca pe un trandafir presat
Pe pagina cea lăcrimată
Cu doruri negre ce au ars...

Și nu simțeam decât o umbră
A celui ce a fost al meu
Simțeam o inimă doar rece
Cândva erai altarul meu.

Dar mi-ești străin ca niciodat'
Mă-ngreunezi cu heruvimi
Ce-mi pasă mie acum de ceruri
De ani trecuți sau de mumii?

Te revedeam pe aceiasi lume
De data asta mai atent
Dar nu gaseam decât himere
Dorind cu patos doar să plec.

Cu toate c-ai fost suflul meu
Cu toate c-am trăit prin tine
Simt doar ce zice gândul meu:
Cum ai știut să părăsești...
Așa să mergi cu bine.




0 Comentarii

La această poezie nu au fost adăugate comentarii, fii primul!

Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!