Atât

de Claraz în Poezii de Dragoste 0 comentarii

De ce plângi, iubito?
E scurt drumul de la
Suflet către ochi
Și lacrimile tale sunt prea multe...
Atât de multe ca dacă ar ninge acum,
S-ar preschimba în țurțuri pe-obrăjorii tăi.

De ce ascunzi taine
Și doruri din care ai inceput să faci albume
Ca și cum vor fi
Singurele lucruri pe care le mai ai?

De ce te rogi la aceiași amintire din trecut
Dacă știi că te doare?
Oricât îți ții palmele impreunate
Nu vezi că el n-apare?

Dar eu... eu te privesc intruna
Te văd tot mai frumoasă printre tei
Tu suferind pentru o statuie, Eu neîntelegând de ce repeți aceeași rugăciune
Atâta suferintă-n lumea ei..
Uitându-mă la tine
Am căutat să mă zărești și tu
Dar inima nu-ți cată
Iubirea...
Tu numa' cauți scrum!




0 Comentarii

La această poezie nu au fost adăugate comentarii, fii primul!

Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!