Cerșesc iubire


mă pierd mereu și uit de mine
rătăcitor pe străzi pustii
cu glas timid cerșind iubire
iar tu mă lași al nimănui

cu măna-ntinsă-n zorii zilei
cu ochii-nlăcrimați de dor
tresar..., suspin..., doar amăgire
e tot ce dai la cerșetor.

am hainele făcute zdrențe
iar fața-i plină de pământ,
dar sufletul mi-e praf de stele
dar tu nu-l vezi și mă frământ.

ce cauți tu nu e iubire
căci ai privirea-ntunecată
din drumul tău către zdrobire
iubește-mă să fii salvată.

și iți promit că țin secretul
doar pentru tine... pentru noi
dar de alegi acum regretul
n-a fost să fie să fim doi.

la colț de stradă-mi petrec veacul
un cerșetor ce vrea iubire
și dac-ar fi să-mi fii tu leacul
te rog atăt să-mi dai de știre




2 Comentarii

  • de Maria908

    Frumoasă poezie


  • de ISTRITEANU

    Cerşind şi dăruind iubire, normal ar trebui să şi primiţi, iar dacă nu... nu e iubire şi rămâneţi cu nostalgii şi accente de melancolie frumos exprimate în cuvinte..!

    Felicitări!


Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!