Ego.


Așa de liniște
Și frig.
Eu tot mai des
Gândesc s-aprind -

Încă un vreasc
În al meu chin,
Și să-l frământ.

Să am căldură
În privire.
Și să te-alint,
Dragă făptură.

Și din acest -
Enorm titan
De neuroni
Amari

Să regăsesc ieșirea.

Dar vezi, e-așa de
liniște...și-un singur
gând -
E prea tarziu
Să mă frământ.




0 Comentarii

La această poezie nu au fost adăugate comentarii, fii primul!

Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!