Popor flămând

Avatar of onyx38de onyx38 în Poezii Dedicate 1 comentarii

chipuri mumificate
trăiesc pe acest pământ
semeni cu prunci în spate
cad în genunchi și plâng

lacrimi își strâng în palme
setea s-o ademenească
zilnic luptă cu moartea
ei vor ca să trăiască

dar n-au un colț de pâine
sau un pahar cu apă
speră în ziua de mâine
să nu ajungă în groapă

slăbiți cu guri uscate
strigă spre un ajutor
au prunci fără păcate
într-un flămând popor.

Rares Tudor




1 Comentarii

  • Avatar of Anadevisde Anadevis

    Da... descrierea perfectă a oamenilor trăind la limita existenței..
    Simți apăsarea neputinței, drept dovadă ai redat bine în poem asta.


Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!