Iubire fără timp


La tâmple se ivește toamna
Și timpul curge ne-ncetat
Iar vântul ce aduce iarna
Îl simt cum bate-ncrâncenat.

O lume se grăbește-n neant
Nu mai e timp de mângâieri
Și locul timpului-i vacant
Căci a plecat spre nicăieri.

Și-atunci când totul se comprimă
Am să te iubesc cum pot
În neant de neguri și lumină
Nu sunt etern, dar tu ești tot.

Lasă-mă să te iubesc cum știu
Nu sunt etern, dar încă-s viu!




0 Comentarii

La această poezie nu au fost adăugate comentarii, fii primul!

Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!