Când moare o ființă dragă
Se opreste universul in loc
Plânge cerul,urla marea!
Dar ochii nu se mai intorc.
Si doar aducerile aminte
Iti mai alina sufletul trist
Nu pot nici cele mai dulci cuvinte
Să-alunge răul ce te-a prins.
Iar marea de-ntrebari se-aduna
In ale tale negre gânduri
De parcă toată fericirea
E-ngramadita printre scânduri.
De ce-a fost asa sa fie?
De ce-a plecat asa curând
Ar fi putut o vesnicie
Să lumineze al tău gând.
Pe un covor de aur moale
Ati fi păsit voi ani întregi.
Dar n-ai gasit timp printre toate.
Să o asculti, să o înțelegi.
Iar ochii ei plini de lumină
Au dispărut ca printr-o vrajă
Sa stins incet îngerul vieții
Si noaptea nu ti-o mai veghează.
Pe lacrimile împrăștiate
In a inimii cămara
Se-ascund oceane de regrete
Care vesnic o sa doară.
Si sugrumat cu chin
De-al neputinței vieți
Pierdut trist printre doruri
Ai vrea ca sa înveți
Sa faci din gânduri negre
Oceane de cristale!
Din lacrimi de durere
Flori de mărgăritare!.
Ps:
Dacai putea sa fii un mester
Ai strânge din indepartate zari lumina
Ti-ai face din praf de stele un burete
Cu care să-ți stergi toata vina.
Gânduri negre
Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!
5 Comentarii
Mmm .. eu zic că ar fi bine să lăsăm trecutul în trecut şi să ' împingem' cumva optimismul în inspirație..
Hai că se poate! :D
P.s. Aşteptăm în următorul poem veselie! :D
Nu poti porunci inimii ce sa spuna.
Cred că toți ne-am dori să fim inspirați doar de frumos dar uite că și tristețile au un loc însemnat în scrierile noastre și până la urmă e bine că putem scoate ceva bun de citit din ele...
Cum puteți să citiți asemenea mizerie ??? Acest antitalent jignește tot ce-nseamnă poezie!
Ce cuvinte poate sa aiba in vocabular acest ins care se mai crede pe deasupra si poet.
Lup cu par de oaie.