Gânduri negre

Când moare o ființă dragă
Se opreste universul in loc
Plânge cerul,urla marea!
Dar ochii  nu se  mai intorc.
 
Si doar aducerile aminte
Iti mai alina sufletul trist
Nu pot nici cele mai dulci cuvinte
Să-alunge răul ce te-a prins.

Iar marea de-ntrebari se-aduna
In ale tale negre gânduri
De parcă  toată  fericirea
E-ngramadita  printre scânduri.

De ce-a fost asa sa fie?
De ce-a plecat asa curând
Ar fi putut o vesnicie
Să lumineze al tău gând.

Pe un covor de aur moale
Ati fi păsit voi ani întregi.
Dar n-ai gasit timp printre toate.
Să o asculti, să o înțelegi.

Iar ochii ei plini de lumină
Au dispărut ca printr-o vrajă
Sa stins incet îngerul  vieții
Si noaptea nu ti-o mai veghează.

Pe lacrimile împrăștiate
In a inimii cămara
Se-ascund oceane de regrete
Care vesnic o sa doară.

Si sugrumat  cu chin
De-al neputinței  vieți
Pierdut trist printre doruri
Ai vrea ca sa înveți

Sa faci din gânduri negre
Oceane de cristale!
Din lacrimi de durere
Flori de mărgăritare!.

Ps:
Dacai putea sa fii un mester
Ai strânge din indepartate zari lumina
Ti-ai face din praf de stele un burete
Cu care să-ți stergi toata vina.