AMINTIREA PĂRINȚILOR


Când mă trezesc de dimineață
Și dau cu ochii de-acel tablou
În care-ai mei erau în viață
Mă rog la cer să-i văd din nou!

Observ c-așa e ritmul vieții,
Iar viața lor mi-e amintirea,
Durerea-mi zguduie pereții
Când trec peste tablou privirea.

Mai de multe ori tresar din vis,
(Crezând că totul va fi bine)
Dar de tristețe eu sunt cuprins
Căci nu-s alăturea de mine.

REC, Moldova Nouă




0 Comentarii

La această poezie nu au fost adăugate comentarii, fii primul!

Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!