Posibilitate

Avatar of suride suri în Poezii Filosofice 0 comentarii

ce să fac, Doamne, cu lacrimile
și cu sfârșeala
sub care piatră voi ascunde
acest izvor mult amar
să nu bea din el vreo pasăre
i s-ar umple ochii de amurg
să nu guste vreun copil rătăcit
însetat cumva să nu uite
de joacă și
blândețea mersului
să nu cadă somnoros în el
vreun fluture
c-ar ieși cu zborul cărunt
unde să-mi îngrop, Doamne,
umbra
ce lumânare să-i pun la căpătâi
ca semn, ce cuvinte
să-i spele pelinul
ce flori vor crește, Doamne,
din piatra hrănită
cu rouă roșie
......
aveam o pastilă amară
poate prea amară
pentru inimă făcută mineral
pentru coarde vocale rigide
și obsesii nocturne
matinale și diurne
pentru gânduri umflate de căldură
greoaie și stângace
ca broaștele țestoase
aveam o pastilă universală
mult prea amară
însă
am privit ochii ierbii în pânze
sfioase de rouă
și un colț al inimii prinse
frăgezime
trilul răzbătut solitar
între blocuri ursuze
îmi înmoaie glasul și
cărarea lunii pe apă
și amintirea valului năstrușnic
mângâiat de lumină
cheamă pasul gândulu tânăr
nebunatic
iar obsesiile
rămân ale mele
deodată urieșii colțoși îmi par
pitici
la pândă
și ascund pastila amară
în cutele unor rânduri




0 Comentarii

La această poezie nu au fost adăugate comentarii, fii primul!

Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!