Omul din neom

Avatar of Larysade Larysa în Poezii Diverse 4 comentarii

învăț să percep
omul din neomul asfaltului
voci cuminți cimentuite
mai găsesc câte o fisură
să urle în pământ
ascut o ureche în țărână
ce cutremur
cealaltă captează sunetul aparenței
respiră greoi
viața se chinuie să existe în trend
cum o vântură pasul zilei
totuși mocnește
buze indecente s-ar lăsa înroșite
de sărutul unui ceva
vreun curcubeu ori
măcar naivul roz
că nu-i trăire fără culoare

văd cum viața fiecărei vieți
are în adevăr o față de pământ
alta e de cer
între cele două se sulemenește o față nedefinită
străpung cu ochiul frunții până găsesc...

încă îl mai iubesc pe omul
din neomul asfaltului




4 Comentarii

  • Avatar of suride suri

    Am citit-o cu sufletul la gură. Tratezi cu sensibilitate și perspicacitate subiectul. "Viața se chinuie să existe în trend..." spune atât de multe


  • Avatar of Larysade Larysa

    Mulțumesc ! Tot în "trend" s-a vrut și această poezie , încercând să exprim cât mai mult în cuvinte cât mai puține.


  • Avatar of suride suri

    Nu știu dacă e suficient să spui despre o poezie ca aceasta că e în trend. Îți iese bine versul alb, am recitit cu plăcere, are o profunzime lină.


  • Avatar of Larysade Larysa

    Merci de apreciere și încurajare ! Adevărat este că versul alb îmi oferă libertate de exprimare...totuși chiar dacă pare demodat, mi se pare mai provocator să găsesc rime la gânduri...e ca un joc mental ( să nu-mi ruginească rotițele...)


Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!