EA..

de manim în Poezii Diverse 0 comentarii

Atît de fragedă, fermecătoare, cu ochi albaștri lucitori,
Ai toată lumea la picioare, iscînd în tot fiori.
Real e-n stare gîndu-ți să sfarme munți, să sece mări,
Răspunzi cu zîmbetul senin oricărei provocări!

Din astă lume nu ești plăsmuită, of sfere omenești,
Din întîmplare răsărită – din file de povești;
Nutrind în van speranțe să-ți copie perfecta armonie –
Nici soarele, nici luna nu pot ieși din agonie!

Etern să fii cîntată, în vers și-n opere nepieritoare
E unicul motiv al frumuseții tale orbitoare.
Ești ceea ce n-a fost în stare să afle vre-un oracol –
Ești centrul ăstui univers, al astei lumi miracol!

Ard izbăvite sufletele-n stare să te vadă,
Ard mîntuite-n chin, și dragoste, și bucurie – totodată!




0 Comentarii

La această poezie nu au fost adăugate comentarii, fii primul!

Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!