Fețele singurătății

Șade singură domnița
În palatu-i de cristal
Își plimbă-n trăsuri cosița
Are angajat birjar

Dă ordin la miezul nopții
De-are poftă de ceva
Își citește-n zațuri sorții
Dar oricum face ce vrea

Se-mbracă-n mătăsuri fine
Pălării, podoabe scumpe
Se răsfață-n tot ce-i bine
S-a născut cu mir în frunte

De iubire nu se-ascunde
Dar găsind la toți un bai
Pune limite oriunde...
Nu se leagă de vreun crai

"Cum adică ?! Eu, avere
Ce trudit-am pentru ea
Vine unul ca muiere
De-a gata în munca mea "

Trece vremea și domnița
Se-ncruntă de alb în plete
"Lasă...ia, să-mi pun rochița,
Cele mai făloase ghete..."

Merge-n târg...nimeni n-o vede
Nimeni să schimbe o vorbă
C-un popă la sfat mai șede
"Altele-s acum la modă..."

Vine-acasă, se descalță
"Blestemate încălțări !"
Durerile nu o cruță
O-ncearcă bolânde stări

Dă cu banul pe la doftori
Nu-i problemă, balta are
Plătește leacuri de mofturi
Dar ceva în ea tot doare...

Zace-n pat și-ar vrea doar apă
Suspină-n ceas de regrete
Liniște...nimic să-i treacă
Și-a pierit biata, de sete...