Învinsul

Avatar of InimadeArgintde InimadeArgint în Poezii Diverse 2 comentarii

Străin și-ndepartat
Era săracul, rătăcind pe cale
Cu ochii prea slăbiți,
Cu gura prea uscată,
Cu inima doar cioburi
Și rana infectată.
Mergea, privind spre cer
Și tot ce vedea era furtună, ploaie,
Și-un fel de aer gri, înverșunat
Îi pătrundea adânc în sufletul prea stins,
Lipsit de orice fel de strigăt,
Rămas cumplit de rece,
Cumplit de negru, cumplit de laș și amărât.
Și sângera amărăciune rana,
Și picura din ea vinovație, ranchiună, teamă.
Și omul, lipsit de tact, își murmura la nesfârșit durerea
Se văieta-ncruntat și-amarnic în cercul vicios de îndoieli,
Pentru că regreta că a lăsat Căderea să îi ghideze pașii.
Și patimile, și frica, și ura, și ispita,
Și toate să-l învingă - le-a lăsat.




2 Comentarii

  • Avatar of suride suri

    Nu știu ce te-a determinat să scrii despre drama omului căzut (a lăsat Căderea să-i ghideze pașii), o temă vastă, puternică și rar abordată direct, pe acest site. la fond, ți-a reușit introspecția convingătoare în starea acestuia, și aici aș adăuga că fiecare trece prin propriile căderi din timp în timp, oricât ne-am dori buni și perfecți în ochii altora. La formă, sunt câteva lucruri esențiale posibil de învățat.


  • Avatar of Larysade Larysa

    În căderea asta tot mai greu de evitat astăzi, dacă răsare un regret, o conștientizare a căderii, mai există speranță...


Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!