CHEMĂRI, PLECĂRI SPRE ZĂRI

de ISTRITEANU în Poezii Diverse 0 comentarii

Am plecat de mână cu un cuvânt
Spre o margine a acestui mic pământ
Şi când aproape eram să-ajung
M-a întâmpinat un prim amurg
Ce era de fapt numele însoţitorului meu cuvânt

Altădată am plecat în spre sud
Şi pe drum de-odată aud:
- Nu mai merge pânâ acolo că-i drum lung
Cel ce o spunea era un ciung
A cărui mână a fost ruptă într-un lagăr de un om aspru-crud

Am zburat cu avionul în spre nord
Avion ce-avea mecanici doi la bord
Când să ajungem la nordul pol
Am văzut pe-ntinsa gheaţă un steag alb ca un simbol,
Iar în juru-i agale un urs polar îi tot da ocol

Am plecat, am zburat până când ...s-a înnoptat
După ce pământul şi cu cerul le-am brăzdat
Şi în lung şi în lat
Iar periplu meu cu bine s-a -ncheiat
Până la...o viitoare iar chemare
Spre ... o zare din pierduta ... depărtare.!




0 Comentarii

La această poezie nu au fost adăugate comentarii, fii primul!

Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!