CHEIA ACESTEI LUMI

de ISTRITEANU în Poezii Diverse 0 comentarii

Lumea noastră nu-i ce vezi
Nu-i ce vezi şi ... nici ce crezi,
Despre ea...,
Că e bună, că e rea !
În adâncul ei... e cheia
Cheia plină de mister
Ce deschide fără zgomot
O fereastră spre înnaltul cer
Şi ea... e mânuită
De unii aleşi.... mai mari ai lumii,
Care împart şi despart destinele mulţimii
Lângă ei şi aleşi mai mici
Ai popoarelor mărunte
Fără o ordine răspândite
De istorie şi vremurile multe
Ce-au trecut şi au lăsat
Frumuseţi neîntrecute
Dar şi răni... adânci făcute
Ce n-au fost... încă umplute
Fie în trup de om sau...,
În soartă de popor
Dintre toţi aceşti aleşi de oameni
Doar puţini ajung să vadă
Cheia lumii fermecată
Restul sunt... doar trecători
Printre noi...ce suntem simpli muritori
Sau ...accidente uneori!
În trecut sau în vremurile prezente
Ce-au încurcat, ori au surpat
Tot ce lumea a creat,
Ori au distrus
Cu un simlu al lor surâs
Până şi miezul din mit
Ce-a stat ani mulţi liniştit şi adormit.
De aceea... zic legat
De această lume a noastră
Cum e ea...,
Aşa ... şi-aşa !
S-o lăasă în a sa pace
Şi în înţelegere
Noi cei toţi...,
De peste tot
Şi ei... aleşii
Singură să-şi depene
După cum îi e.. sortirea,
Viaţa .. şi istoria...




0 Comentarii

La această poezie nu au fost adăugate comentarii, fii primul!

Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!