Speranță

Avatar of Anadevisde Anadevis în Poezii de Dragoste 5 comentarii

În lumina albă a dimineții
Mi-am așezat pietrele răbdării
La margine de ape..
Las țărmului să dăruiască mării
Pașii iubiților ce-au fost aproape.
Cerul într-o vastă reculegere
Renaște în mine chemarea iubirii
La margine de ape învolburate
Se termină eterna așteptare
E timpul răsăritului și-a fericirii.




5 Comentarii

  • Avatar of suride suri

    Te prinde bine tonalitatea senină, deschiderea spre fericire încadrată în peisajul maritim. Poezia creează și transmite o senzație plăcută de suspans.


  • Avatar of Anadevisde Anadevis

    Mulțumesc. Da.... asta îmi dăruiește marea: liniște "albastră" și optimism.
    Fericirea ..hmm...se zice că pentru căutarea ei merită să alergăm toată viața. Hehe..
    Îmi place mult cum ai zis "deschiderea spre fericire".


  • Avatar of Larysade Larysa

    Frumos și optimist, marea te duce cu gândul la o fericire caldă...


  • de DumitruFliurta

    Dă într-adevăr suspans și aș zice provocat de cedarea de foarte mare importanță. In viață e greu sa te hotărăști la așa cedare. Un pic poezia ne introduce și în melancolie, dar având în vedere și titlul poeziei putem păși mai departe prin viață. Felicitări.


  • Avatar of Anadevisde Anadevis

    Mulțumesc, sunt încântată de trecerea voastră!


Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!