cu gesturi de balet
și gesturi de legendă
ne îmbrățișam
ne despărțeam
gândul atârnând în neant
ca într-un pustiu
apoi aceeași poveste
reluată de aceleași guri
cu același aer ireal de dulce
*****
Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!
4 Comentarii
Imagini reale dintr-o irealitate dulce...
Vinilin.. acolo mi-a fugit gândul după citire (văzând că nu ai titlu)....rezistența și delicatețea discului de vinilin (balet) care răspândește muzica suav ( îmbrățișările) și se repetă perpetuu..
Să scuzi imaginația mea...ireală...
Știi și tu, Larisa, când se amestecă realitatea cu poezia simțirii...
O asociere melodioasă, mulțumesc Anadevis, pentru ușoara nuanță sepia și nu știu cum ai intuit, sau nu, este o poezie din trecut.