Visarea parcului

Avatar of Larysade Larysa în Poezii de Dragoste 4 comentarii

Nu-mi mai ești demult în parc
Sunt doar frunze plânse, sparte
Vise-n crengi, de vânt furate
Șoapte putrezi, reprimate
Pe-al iubirii catafalc

Banca-i moartă fără noi
Tremură de dor natura
Pal obraz, uscată-i gura
De-nchid ochii simt căldura
Din ce-a fost adânc, vioi...

Toamna mă hipnotizează
Mă întoarce-n miez de eu
Cu tine la apogeu
Urcând, coborând mereu
Sărutări ce patinează...

Spre finalul absolut
Și văd sens în întuneric
Explozii de dor isteric
Plăsmuind un vis feeric
Țipat și mușcat și vrut...

Pe tărâmul nostru-i verde
Parcu-i veșnic primenit
Colorat și împlinit
În nuanțe de iubit
Timpul, de lume ne pierde...

Dar sublimul cerului
Dintr-odat' se urâțește
Cotul vremii mă-nghiontește
Ploaie neagră mă trezește
Din visarea parcului...




4 Comentarii

  • Avatar of artemidade artemida

    Poti crea imaagini foarte reușite. Succes!


  • Avatar of Larysade Larysa

    Mulțumesc !


  • de ISTRITEANU

    Toamna regina culorilor îndeamnă într-o notă discretă de melancolie la visare, iar visele sunt sublime daruri pe care noi oamenii le-am primit ca să fim fericiţi în somn sau... chiar când suntem cu ochii deschişi Frumoase versuri, frumoasă poezie !
    Felicitări !


  • Avatar of Larysade Larysa

    Aveți dreptate și un moment de visare să zicem "conștientă" , mai îndulcește și mai colorează puțin realitatea...
    Mulțumesc de comentariu și apreciere !


Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!