IPOSTAZE ALE TOAMNEI

de ISTRITEANU în Poezii de Toamnă 0 comentarii

Pasul încet pământul calcă
Şi-l măsoară încă-odată
De la nord în lung la sud
Pe-un traseu plouat şi ud

Nu contează unde mergi
Unde-ajungi să înţelegi
Ce-i acolo şi să păstrezi
Colţuri mici din parcuri verzi

Din chemarea de -nceput
A rămas doar un sărut
Un sărut şi-o amintire
Ce-i zidită în a ta fire.

Câte-o zi... îi mai mohorâtă
De o burniţă tăcută,
Iar aleanul te cuprinde
Şi un dor în adâncu-ţi... se aprinde.




0 Comentarii

La această poezie nu au fost adăugate comentarii, fii primul!

Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!