Non omnis moriar

Avatar of artemidade artemida în Poezii Dedicate 0 comentarii

Non omnis moriar!
Dedicație maestrului Nicolae Dabija


Ne-ați invitat la ora veșniciei,
Deși e timpul rătacit, bizar,
Iar îngerii scandau o poezie:
Non omnis moriar, non moriar!

Ce-ați scris rămâne-va o lege
Gravată într-un timp etern,
Lumină ce va putea șterge,
C-o suflare de alb un infern.
Călăuză pentru sfânta țară,
Astru clar și glas de rațiune,
În priviri cu atâta primăvară,
Dar și cu pioasă rugăciune.

Pentru adevăr și libertate,
Și sublima limbă românească,
Care a știut ce-i demnitatea
Și-a putut la greu să ne unească!

Mai presus de lume și de moarte,
Mai modest ca iarba de matasă
Și cu-atâta har dumnezeiesc
În romanul ”Tema pentru acasă!”

De ne-ați blestemat cam laolaltă
Să ne-ndrăgostim ca un poet
De-acest freamăt de iubire
Tăinuit în text și în subtext!

Ș-apoi cum să nu ne fie dor?!
Când sorbim cu nesaț din idei,
Recitind ca pe-o Biblie cartea
Despre oameni ce par a fi zei!

Iubirea-i mai presus de toate,
Transcede şi te-nalță-n zbor.
Tu ești nimic acuma moarte!
Poeții mari nicicând nu mor!




0 Comentarii

La această poezie nu au fost adăugate comentarii, fii primul!

Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!