Preludiu

Avatar of DanLde DanL în Poezii Diverse 0 comentarii

Trecut-am iar, prin 'cea de-ntâia vară,
La braț cu prima dimineată,
Cu noapte-abandonată în preludiu de vioară,
Și-un soare care mă răsfață,
În ton...de saxofon.

Trecut-am prin tăceri scăldate-n calmul mării,
Ce-aduc la mal trăiri, sticluțe mici,
Cînd dulcele mister, alungă ceasul întrebării,
Trecut-am iar...mai rar, pe-aici.

Am stat puțin, mult mai puțin,
Decît și-ar fi dorit o altă viață,
Mă-ndrept spre azi, căci ieri 'mi-apare prea străin,
Mă-ndrept spre mâine,
Cu mine față-n față.

Chiar dacă gîndul își mai țese pînza,
O amintire prinsă, degeaba se mai ține,
Cînd inima își cade frunza,
Cînd toamna a murit în mine.

Și punctual, se prinde frigul pe-așteptate,
De schimbă ieri, într-un trecut demult,
De au rămas acolo toate,
La cît de înghețate.
Apoi va ninge mult, atît de mult.

Într-un final citit de nimeni,
Cînd totul se pictează în culori,
Cînd din ruini, își face loc un cîmp cu flori.
Un nou preludiu de vioară,
Ce naște-n mine, o nouă primăvară.




0 Comentarii

La această poezie nu au fost adăugate comentarii, fii primul!

Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!