ÎN LINIȘTE MI-E DOR

Avatar of florindumitrude florindumitru în Poezii de Dor 2 comentarii

Afară a-nceput ușor a ninge,
Într-un apus cum numai în povești
A fost dintotdeuna și există,
E liniște aici și tu... nu ești!

Prin sat, pe uliți... doar pustiu.
În vale doar un câine latră.
Iar pe la case-ntr-un târziu
Se-aprind lumini și focu-n vatră!

Clipesc așa... preț de-o secundă
Și timpul să-l opresc aș vrea
Să nu-i mai las nimic s-ascundă
Și eu sunt nins de vremea mea!

În liniște mi-e dor... mi-e sete,
De-acele vremurile ce-au trecut.
Despre cei dragi numai portrete
Și versuri scrise cu dor mult!

E liniște aici și tu... nu ești!
Pe-afară neaua a albit pământul
Te simt oricum aproape, mă privești,
Te-aud adesea fredonându-ți cântul.




2 Comentarii

  • Avatar of suride suri

    Liniștea ninsorii și focul din vatră, la fel ca dorul de persoana care nu apare în decor, și e totuși prezentă... totul e redat cu fior liric


  • Avatar of Larysade Larysa

    Adevărat că dorul
    În liniște se simte
    Tăcut îl poartă zborul
    Cu glas fără cuvinte...


Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!