Ardem în noi
Misterioase văpăi
Primite în ziua dintăi
Odată cu Duhul cel Sfânt
Pătruns în ghemul de pământ
Şi... trup întrupat
Printr-un hazard purtat
Până s-a animat
Ca un destin, cu a sa viaţă
Şi cu a sa zidire
Ca unică şi nerepetată
Fiinţă şi fire
În lanţul cel lung
Al omenirii acestui pământ.
ARDERI ÎN LANŢUL CEL LUNG
Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!
2 Comentarii
Un lanț al omenirii...bine spus, noi toți suntem prinși în acest lanț...
Multumesc Larysa ptr.trecere şi apreciere şi e drept că vrem că nu vrem suntem prinşi înacest lanţ viu !