TIMPUL MAREI UNIRI

de ISTRITEANU în Poezii Dedicate 0 comentarii

" Poem dedicat poporului român şi românilor de pretutindeni cu ocazia Centenarului "

Ce timp a fost...,
Atunci!?
Pentru al nostru rost,
De neam, popor şi ţară
Când pentru prima oară
Ne- am strâns ca fraţi
De-o parte şi de alta
A falnicilor Munţi Carpaţi


Ce timp a fost...,
Atunci!?
Pentu acest blând si smerit popor
Atât de doritor
De pace şI unire între fraţi,
Care lungi vremuri au fost îndepărtaţi
Şi de graniţe multe separaţi,
Iar ai lor conducători
S-au dovedit atunci...,
A fi... şi vajnici,
Şi clarivăzători,
Bărbaţi de stat !

Ce timp a fost...,
AtunciI !?
Când ei s-au adunat
La Alba toţi
Şi au trimis hotărârea lor
La bunul Rege,
Iar apoi...ei au jurat că-n veci
Vor fi uniţi şi fraţi
Şi ale lor morminte
Vor fi săpate şi zidite
În pământurile din jurul Munţilor Carpaţi.

Ce timp a fost ...,
Atunci !?
Şi de la acel an,
An, fără de seamăn în istoria acestui neam
Acum, în pragul unui veac
În prag de Centenar
Veac plin cu de toate
Şi uneori...chiar zbuciumat!
Să ne rugăm Celui de Sus
Şi Fiului Său Iisus
Să ne privescă, ,să ne ocrotească,
Iar Slava Lor asupra noastră să coboare
Şi să măsoare şi răul şi binele din fiecare
Din întreaga suflare românescă
Din ţară şi din afară
Şi...să ne binecuvânteze
Aşa cum face mereu
Bunul nostru Dumnezeu !

Ce timp, ce oameni
Şi ce zidire s-a-nfăptuit atunci !?
Iar bucuria a cuprins pe toţi:
Părinţi,copii,bunici
Când... Marea Unire s-a născut,
Iar sub calda rază de soare
Atunci, a apărut:
Ţara cu al ei nume...,
România Mare !




0 Comentarii

La această poezie nu au fost adăugate comentarii, fii primul!

Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!