Să zburăm înspre soare

Avatar of PotlogVladimirde PotlogVladimir în Poezii de Dor 1 comentarii

Iubirea mea cu ochi frumoşi ca crinii,
Revino din nou la mine!
Că sufletul îmi tânjeşte de dor
Şi aş vrea să am aripi, să zbor!

Să zbor până la soare şi lună,
Să-ntreb de ce nu mai suntem împreună
Şi unde este dragostea cea nemuritoare,
De ce-a dispărut ca un val de mare.

Ea apărut ca o scânteie
Când te-am văzut pe tine, femeie
Dulce ca un fagure de miere
Şi frumoasă cum e luna-ntre stele!

Vino, iubirea mea, cu miros de crin
Ca durerea să-ţi alin
Şi să-ţi sărut obrazul moale, ca să-ţi crească aripioare!
Să zburăm înspre soare, hai, vino, iubirea mea cea mare.




1 Comentarii

  • Avatar of sandicde sandic

    Drăguță poezie ! dragostea dă aripi...


Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!